Germania a devenit o țară-destinație pentru migrație. Dar, pentru o lungă perioadă de timp, lumea politică și societatea au întâmpinat dificultăți în a accepta acest fapt. Răspunsul dat noii realități a determinat o adaptare semnificativă a politicii sale privind Imigrația: politicile privind refugiații, migrația în scop de muncă, integrarea, precum și cetățenia au fost modificate și modernizate. Acest proces de reformă a fost însoțit adesea de aspre controverse politice. Acest articol prezintă principalele lucruri învățate din experiența germană, care ar putea ajuta România în răspunsul său pentru sosirea refugiaților ucraineni, dar și dincolo de acesta.
Germania a trecut printr-o lungă perioadă de dezvoltare, ajustare și modernizare privind politicile sale referitoare la migrație, cetățenie și refugiați, parțial în context european, parțial pe scena națională. Momente-cheie pentru schimbările politice ale Germaniei au fost o amplă reformă privind cetățenia, în 1999-2000, formarea Biroului Federal pentru Migrație și Refugiați (Bundesamt für Migration und Flüchtlinge) și introducerea unui sistem coerent de cursuri de limbă germană pentru imigranți, în 2005. În plus, în 2020 Germania a introdus o reformă a politicii sale privind migrația forței de muncă calificate, adoptând Legea Imigrației pentru Profesioniști Calificați (Fachkräfteeinwanderungsgesetz). Sosirea refugiaților din Orientul Mijlociu în 2015-2016 și, mai recent, primirea refugiaților din Ucraina au adus în atenție politicile Germaniei privind imigrația și integrarea. Aceste evoluții au determinat decidenții politici să-și adapteze răspunsurile.
Acest proces de ajustare nu a fost mereu unul ușor. Germania a trebuit să se confrunte cu praguri și dificultăți, care nu erau doar de natură legală. Acestea s-au extins la nivelul societății: din sectorul social în cel economic, de la procese parlamentare la politici culturale. Mai mult, au trecut printr-un sistem federal multistratificat al autorităților politice și administrative naționale, regionale și locale.
Invazia Rusiei în Ucraina a transformat România (precum și vecina sa, Republica Moldova), o regiune principală pentru sosirea refugiaților ucraineni, chiar dacă mulți oameni au revenit, între timp, în Ucraina. Pe termen lung, România ar putea trece printr-o transformare similară celei prin care au trecut Germania, în trecut, sau mai recent Italia, Spania, Portugalia sau Grecia: anume, transformarea dintr-o țară de emigrație într-una a imigrației. Demografia internă actuală și evoluțiile de pe piața muncii, precum și includerea României în regimurile politice pentru protecția refugiaților, la nivel UE și global, întăresc ipoteza noastră.
10 lecții învățate în cazul Germaniei
Experiențele și lecțiile învățate din cazul Germaniei pot fi un punct de pornire analitică. Pe baza experienței noastre și a lucrului cu diverse instituții germane, sumarizăm 10 lucruri-cheie învățate din cazul german, care ar putea fi relevante pentru drumul pe care România îl va parcurge învățând cum să procedeze pentru primirea refugiaților:
1. Transmiteți semnale clare dinspre scena politică spre populație
Procesele politice contează. Acest lucru este valabil și pentru măsurile în cazul imigrației și al refugiaților. O agendă de politici primitoare ajută la ameliorarea proceselor de sosire și integrare a refugiaților. În contextul german, acest lucru a devenit vizibil când (pe atunci) cancelarul Angela Merkel a transmis un semnal clar privind buna primire a refugiaților și ospitalitatea societății germane. Astfel de declarații încurajatoare din partea unor lideri politici, prin care sosirea refugiaților este prezentată drept o șansă, nu doar ca o obligație sau chiar ca o povară, sunt importante și folositoare. Totuși, Germania a învățat și că este vitală creionarea unei imagini politice realiste. Integrarea și incluziunea imigranților și a refugiaților necesită mereu resurse și pot declanșa, astfel, conflicte.
2. Găzduirea și educația: adaptați școlile și și oferiți-le atribuții sporite
Refugiații au nevoie de adăpostire, copiii au nevoie să meargă la școală sau acces la îngrijire a celor mici sau la grădinițe. Astfel, politicile incluzive privind asigurarea de locuințe și școlarizarea sunt de foarte importante. Exemplul german arată că este crucial ca refugiaților să li se permită să se așeze în mod liber acolo unde doresc. Politicile de acordare a locuințelor prin care refugiații și migranții sunt adunați în anumite cartiere sunt contraproductive din multe puncte de vedere. Totuși, stimulentele pentru ca oamenii să se așeze și în localități mai mici și în zonele rurale sunt importante. În plus, refugiații ar trebui să locuiască în tabere de primire doar pentru scurte perioade de tranziție, dacă este posibil.
Pentru copiii refugiați, este important ca ei să meargă imediat la școală (sau să aibă acces la centre de îngrijire și grădinițe). Pentru însușirea rapidă a limbii, poate fi de preferat ca elevii să fie învățați separat în primele 6-12 luni, deși nu în cazul materiilor care nu se bazează pe folosirea limbii (precum matematica sau sportul).
3. Oferiți acces (sistematic) la cursuri de limbă
Capacitatea de a folosi bine limba țării unde sosesc refugiații este cea mai importantă condiție preliminară pentru integrarea de succes și pe termen lung. Predarea cu succes și învățarea limbii române de către refugiați are nevoie de o structură bine organizată. Inițiativele societății civile și cursurile de limba română oferite de voluntari sunt un bun punct de plecare. Totuși, în cele din urmă predarea limbii române imigranților adulți trebuie să fie un serviciu organizat de stat. În Germania, a fost nevoie de câteva decenii pentru a ajunge la această concluzie și pentru a crea o structură coerentă pentru predarea limbii germane ca limbă străină.
4. Întăriți societatea civilă
Societatea civilă este un actor foarte important în întâmpinarea, primirea și, în cele din urmă, integrarea refugiaților. Voluntarii pot acționa ca instructori, pot oferi sprijin în găsirea unui loc de cazare, pot preda limba română sau să asculte nevoile și dificultățile sociale și economice ale refugiaților. Totuși, ei nu pot crea o infrastructură clară pentru integrarea refugiaților sau a imigranților. Aceasta este datoria actorilor de stat. Colaborarea între stat, autorități locale și societatea civilă este esențială.
5. Faceți ca politicile privind refugiații să devină o chestiune națională, sprijiniți structurile locale pentru integrare
Politicile pentru refugiați sunt elaborate și implementate la diverse niveluri ale guvernării. Statul federal are nevoie să analizeze și să decidă un cadru pentru astfel de politici, adică să stabilească regulile și să asigure finanțarea pentru munca necesară dedicată integrării. Eforturile foarte aplicate privind integrarea refugiaților, în schimb, sunt de obicei administrate la nivel local.
6. E nevoie de precizie privind statutul legal al refugiaților – aplicați proceduri rapide și decizii de încredere
Solicitanții de protecție internațională (sau solicitanții de azil și refugiații) trebuie, de obicei, să treacă printr-un proces complicat și elaborat de recunoaștere legală și politică, pentru a obține statutul de refugiat. Acest proces este decisiv pentru viitorul lor – pentru cel puțin un an, de obicei pentru mai mulți ani, adesea pentru întreg viitorul lor.
7. Dezvoltarea unei strategii împotriva criticilor de dreapta și propagandei formate în jurul politicilor privind refugiații
Experiențele vest-europene, nu doar germane arată că întâmpinarea imigranților și a refugiaților duce adesea la critici și proteste, anume din partea forțelor politice de dreapta. Mobilizarea politică în jurul acestor probleme – Germania este un bun exemplu – poate duce la atacuri violente asupra imigranților/refugiaților.
8. Permiteți refugiaților să intre pe piața muncii
Refugiații sunt percepuți mult mai pozitiv atunci când au grijă ei înșiși de cele trebuincioase și când au propriile venituri. A-i ține departe de piața muncii, a-i face să depindă de transferuri sociale sau de acțiuni caritabile contrazice nevoia ca ei să-și asume responsabilitatea economică pentru ei înșiși și pentru familia lor.
9. Fiți pregătiți pentru remigrație și pentru apariția diasporelor (comunităților de imigranți)
De obicei, imigrația refugiaților se presupune a fi temporară. În momentul în care țara de origine este considerată a fi sigură, statutul de protecție poate părea depășit și se presupune că se vor întoarce acasă. Totuși, acest lucru nu se întâmplă mereu și, legal, după o anumită perioadă de ședere, în Germania oamenii pot solicita rezidență permanentă și cetățenie. Astfel, e probabil ca și în România să apară comunități de imigranți.
10. Gândiți-vă la schimbări pe termen lung în societate
Imigrația, fie ea imigrație pentru muncă sau sosirea unor refugiați, schimbă o țară. Germania este un exemplu puternic în acest sens. Legile și politicile trebuie să ia acest lucru în considerare și să ofere un cadru politic pentru aceste schimbări, pe termen lung. Acesta include acordarea de acces deplin la drepturi civile, sociale, eventual chiar politice pentru imigranți. Naturalizarea și accesul la cetățenie face parte din această problematică.
Un gând final, poate unul comun pentru decidenții experimentați: fiți flexibili și reanalizați-vă, uneori, politicile. Lucrurile nu vor funcționa mereu, iar unele politici pot eșua în pofida celor mai bune intenții.